Inainte de momentul cel mare – nasterea – viitoarea mamica are datoria sa isi ingrijeasca si sa nu neglijeze dantura. In mod evident, dupa venirea pe lume a copilului, prioritatile stomatologice vor suferi o modificare. Este bine de stiut ca pacienta insarcinata necesita o atentie speciala din partea medicului stomatolog, cu toate ca e considerata ca fiind “sanatoasa”. Insa ce este admis, ca tratament si ce necesita o atentie deosebita?

Mai intii trebuie reamintit, ca schimbarile fiziologice produse pe parcursul sarcinii la nivelul sistemului cardiovascular si endocrin vor influenta starea generala de sanatate a gravidei:

Volumul sangvin se mareste cu cca 50%, tensiunea arteriala diastolica de asemenea. Pot surveni tahicardii si murmur cardiac fiziologic. Odata cu avansarea sarcinii, poate apare un sindrom hipotensiv la schimbari bruste de pozitie. Cazurile de anemie sunt relativ rare. Valoarea factorilor de coagulare se modifica, predispunând la trombo-embolii.

Ca urmare, tratamentul stomatologic curent, privit prin prisma modificarilor fizice si emotionale produse in timpul sarcinii va trebui condus astfel incât, stress-ul si anxietatea sa fie cât mai reduse.

Tratamentul stomatologic profilactic

Are ca scop obtinerea unei stari de igiena orala optima prin: controlul periodic al placii dentare bacteriene, reducerea inflamatiilor gingivale rezultate in urma tulburarilor endocrine, suplimentarea apei potabile cu fluor (ce pare sa reduca semnificativ incidenta leziunilor carioase la copiii de pâna la 10 ani). Se recomanda administrarea zilnica a 2,2 mg fluorura de sodiu pe parcursul ultimelor doua trimestre de sarcina.
Perioada de timp optima pentru tratamente stomatologice curente considerata si cea mai sigura este reprezentata de cel de-al doilea trimestru al sarcinii. in trimestrul al treilea, timpul de lucru al tratamentelor trebuie sa fie cât mai scurt, cu schimbari dese de pozitie ale pacientei, pentru a minimaliza riscul de hipotensiune.

Expunerea pacientelor gravide la radiatii Roentgen pentru efectuarea de radiografii se recomanda a fi evitata in special in primul trimestru, perioada de organogeneza. incepând cu al doilea trimestru este permisa efectuarea de radiografii, dar cu conditia utilizarii neconditionate a sortului protector de plumb ce va reduce radiatia periculoasa in mod practic la zero.

Prin comparatie, de exemplu, o radiografie toraco-pulmonara emana spre embrion o doza de radiatie de 0,008 cGy, o radiografie de craniu 0,004 cGy iar un status dentar 0,00001 cGy.

Este permisa radiografia dentara in timpul sarcini?

Efecturea oricarui tip de radiografie, chiar si dentara, este CONTRAINDICATA in timpul sarcinii – mai ales in primele 3 luni, cand embrionul este in formare. Se pot face radiografii doar in situatii de urgenta si cu protejarea abdomenului cu un sort special de plumb. Ai purtat un astfel de sort in timpul efectuarii raduigrafiei? Daca esti in a doua jumatate a sarcinii, riscul este mai mic. Oricum, indiferent de varsta fatului, este bine sa te sfatuiesti cu medicul ginecolog – care are in evaluatie sarcina.

Pe perioda de sarcina si de alaptare se recomanda:

sunt permise ca anestezice: lidocaina, prilocaina iar mepivacaina trebuie administrata cu atentie si in doze reduse (dupa consult cu medicul curant);
aspirina se va administra cu grija in perioada sarcinii (risc de sângerare) si se va evita in perioada alaptarii; acetaminophen se poate administra in ambele perioade; ibuprofen se foloseste cu atentie in primele doua trimestre si se va evita in ultimul trimestru (risc de sângerare); codeina produce depresia respiratiei, de aceea se va folosi cu grija in timpul sarcinii dar este permisa in timpul alaptarii;
dintre antibiotice sunt permise in ambele perioade: penicilina, eritromicina, clinda-micina, cefalosporinele dar se va evita tetraciclina;
protoxidul de azot este permis in ultimele doua trimestre ale sarcinii ca si pe toata durata alaptarii dar trebuie evitat in primul trimestru de sarcina – perioada de organogeneza, risc de avort spontan;
sedativele de tipul benzodiazepinelor si barbituricelor se vor evita in ambele perioade.
Concentratia substantelor medicamentoase in laptele matern nu depaseste 10% din concentratia substantelor in sângele matern; de aceea, riscul “farmacologic” este minim.
Tratamentele protetice, chirurgicale sau parodontale complicate cu caracter definitiv se vor temporiza pâna dupa nastere, rezolvându-se doar acele tratamente dentare care constituie o urgenta.

Complicatii orale:

Cea mai comuna complicatie orala este inflamatia gingivala ca un rezultat exagerat la iritanti locali. Relativ rar se poate observa asa-zisa “tumora de sarcina”- epulis gravidorum (pregnancy tumor) care, din punct de vedere histopatologic este un granulom piogen. De retinut ca, sarcina in sine nu conduce la boala parodontala ci numai o agraveaza.
Evolutia cariilor dentare se poate accentua pe parcursul sarcinii in urma schimbarilor din alimentatia gravidelor cu o dieta predominant cariogena.
Sarcina nu conduce la o “pierdere a dintilor”, cum se sugereaza in limbajul popular, datorita faptului ca metabolismul calciului din tesutul dentar nu permite solubilizarea lui.

In concluzie, tratamentul stomatologic la femeile insarcinate este posibil si chiar recomandat cu unele masuri de precautie absolut indispensabile
Medicii stomatologi au ocazia de a se sfatui cu obstetricienii atunci cand, pe parcursul sarcinii sau lauziei, pacientele lor prezinta manifestari patologice in sfera stomatologica.
Femeia gravida stie deja de cele mai multe ori ca „in sarcina nu se iau medicamente” si mai ales ca in sarcina „nu se iau antibiotice”, iar din cauza fricii relativ frecvente de dentist, evita nu numai tratamentele propuse, ci uneori chiar simpla vizita la stomatolog. Aceasta atitudine poate duce la evolutia spre complicatii (abcese, supuratii etc.) ale unor afectiuni care, poate, corect si din timp tratate ar fi evoluat mai simplu. Sunt putine exceptiile cand tratmentele trebuie amanate, dar aceasta trebuie sa fie doar decizia medicului.

Din punct de vedere al particularitatilor sarcinii, trebuie mentionata hiperreflectivitatea vagala de la debutul sarcinii (hipersalivatie, reflex de voma accentuat) care impun o conduita adecvata. Trimestrul al II-lea al sarcinii este considerat ideal in ceea ce priveste interventiile in sarcina (inclusiv cele stomatologice (organogeneza este incheiata, gravida atinge un echilibru vegetativ).
In trimestrul al III-lea apar dificultati in respiratie si mobilizare; trebuie mentionat sindromul de vena cava inferioara/ comprimarea de uterul gravid al axului cav inferior, cu scaderea intoarcerii venoase si sincopa la gravida aflata in decubit dorsal; aceasta pozitie trebuie evitata dupa saptamana 30 de sarcina. Rezolvarea sindromului de cava se realizeaza prin intoarcerea gravidei in decubit lateral.
In demersul diagnostic, medicul stomatolog are nevoie, in afara examenului clinic, de explorarea radiologica. Facuta cu protectie (sort abdominal), examinarea radiografica poate fi executata in siguranta in sarcina, ori de cate ori este nevoie.

Radiodiagnosticul in sarcina

Dintotdeauna, preocuparea medicului stomatolog a fost minimalizarea expunerii pacientelor la radiatii ionizante in timpul radiografiilor dentare. Standardul pentru evaluarea radiografica a evoluat spre reflectarea acestui principiu. Vitezele mai mari de efectuare a filmelor, energiile mai mari ale razelor, radiografiile dentare, precum si utilizarea de rutina a sorturilor protectoare au contribuit semnificativ la reducerea expunerii gravidei la radiatii ionizante.

Expunerea la radiatii ionizante in timpul sarcinii poate avea diverse efecte mutagene, teratogene si/sau carcinogenetice, in functie de varsta gestationala si doza de iradiere utilizata.
Cele doua preocupari majore sunt reprezentate de perioada in care tesuturile genetice prezinta susceptibilitate mare la iradiere si care sunt riscurile pentru tesuturile somatice.

Iradierea pelvina in cazul radiografiilor craniene cu diferite incidente este redusa, variind intre 0,1 si 1 pGy. Dozalimita cumulativa pe parcursul sarcinii este de 50 mGy.
Iradierea fatului in cazul unei radiografii dentare obisnuite sub protectie este de 500.000 ori mai mica decat doza-limita, iar in cazul unei ortopantomograme este de 50.000 ori mai redusa decat doza-limita. Astfel, doza la care a fost expus fatul in cazul unui examen radiologic este practic egala cu iradierea naturala.

Cu toate acestea, examenele radiologice vor fi limitate la maximum in primul trimestru, iar apoi numarul expunerilor va fi redus, asigurandu-se obligatoriu protectia cu sorturi de plumb.
Medicul stomatolog utilizeaza urmatoarele categorii de medicamente: anestezice locale, analgezice, antiinflamatoare, antibiotice.
Particularitati de administrare a medicamentelor in timpul sarcinii

Farmacocinetica drogurilor este influentata de calea de administrare, rata absorbtiei, rata excretiei metabolice, distributia in organism a drogului si timpul de injumatatire, ultimele doua fiind la randul lor dependente de legarea de proteinele plasmatice si de liposolubilitatea drogului. In timpul sarcinii, aceste caracteristici pot fi modificate in sensul unei absorbtii crescute, dilutiei mai mari a drogului, legarii diminuate de albumine sau de alte proteine de transport si al unei excretii crescute.

Transferul placentar

Majoritatea drogurilor si substantelor chimice traverseaza placenta. Rata acestui transfer este dependenta atat de factori ce tin de placenta, cat si de medicamentul in sine. Factorii placentari includ: fluxul sangvin uterin si ombilical, gradientul de PH intre circulatia materna si fetala si nutritia hemotrofica (transferul de substante nutritive in circulatia materno-fetala).
Caracteristicile medicamentelor ce maresc transferul placentar includ: liposolubilitate crescuta, polarizare redusa, masa moleculara mica (majoritatea drogurilor sunt in jur de 250-400 de daltoni; componentele mai mici de 600 traverseaza placenta, in timp ce substantele mai mari de 1.000 de daltoni nu pot trece bariera placentara), legarea redusa de proteinele plasmatice, prezenta receptorilor de transport si bioconversie placentara redusa.

Fiziologie fetala

In dezvoltarea fiziologica fetala, diferentele apar in cresterea si distributia grasimilor, nivelul proteinelor plasmatice, receptorii pentru droguri si capacitatea de excretie placentara. Complexitatea ce rezulta din interactiunea acestor factori multipli cu scopul de a maximiza sau limita expunerea embrionului sau fatului la agenti externi explica diferentele de susceptibilitate la teratogeni. Produsul farmaceutic folosit in timpul sarcinii ar trebui sa aiba urmatoarele calitati:
• greutate moleculara mare;
• liposolubilitate scazuta;
• legare de proteine plasmatice ridicata;
• sa traverseze lent sau deloc bariera placentara.
Clase de risc fetal dupa FDA
Clasa A: studii umane controlate au demonstrat lipsa oricaror riscuri pentru fat in trimestrul I si III, posibilitatea afectarii fetale fiind foarte rara.
Clasa B:
– clasa B1: studiile efectuate pe animale nu au depistat existenta unor riscuri semnificative, iar studiile umane sunt inadecvate;
– clasa B2: studiile efectuate pe animale sunt inadecvate, dar studiile umane au demonstrat lipsa riscurilor dupa utilizarea lor.
Clasa C: studiile umane si animale nu au probat existenta unor reactii adverse sau studiile pe animale au indicat existenta unor astfel de efecte, insa nu exista studii umane controlate care sa dovedeasca aparitia lor la embrionul uman.
Clasa D: administrarea drogurilor din aceasta categorie presupune risc crescut dovedit de malformatii fetale sau leziuni ireversibile. Vor fi utilizate doar cand beneficiul este semnificativ mai mare decat riscul folosirii lor.
Clasa X: riscurile embrio-fetale au fost dovedite in mod cert si depasesc orice beneficiu al utilizarii lor.

I. Substante anestezice:

• Clasa B: articaina, lidocaina, mepivacaina;
• Clasa C: prilocaina.
Avand o liposolubilitate crescuta, anestezicele pot traversa cu usurinta bariera feto-placentara, transferul placentar fiind cu atat mai rapid cu cat procentul de substanta anestezica nelegat de proteinele plasmatice este mai mare. Se poate folosi la gravida articaina, ce se leaga de proteinele plasmatice in procent de 90%. Nu sunt indicate xilina, mepivacaina sau prilocaina, care circula liber in proportie de 30%, fiind legate doar 70% de proteinele plasmatice.
Lidocaina:
• substanta amidica, bine solubila la PH fiziologic;
• anestezie locala rapida, de durata medie;
• se foloseste in concentratie de 0,5-1% in anestezia de infiltratie, 1-2% ca anestezic de conducere.
• contraindicatii:
– alergie la lidocaina sau alte anestezice amidice;
– insuficienta cardiaca decompensata sau tulburari de conducere atrioventriculara (poate deprima cordul).
• traverseaza rapid placenta si apare in circulatia fetala in cateva minute de la administrare. Lidocaina poate produce deprimare centrala nervoasa la nou-nascutii cu niveluri serice crescute. Nu este indicata administrarea lidocainei la gravide;
• lehuza:
– lidocaina se excreta in cantitate mica in laptele matern;
– Academia Americana de Pediatrie considera lidocaina ca fiind compatibila cu alaptatul la san.
Mepivacaina: este structural si farmacologic asemanatoare lidocainei. Nu se administreaza gravidelor.
Prilocaina: este contraindicata, datorita efectului methemoglobinizant crescut pentru fat.

II. Corectivii vasoconstrictori:

• Clasa C: adrenalina, noradrenalina, felipresina
Adrenalina si noradrenalina folosite drept corectivi vasoconstrictori sunt transformate de placenta in metaboliti inactivi, dar stimuleaza a-receptorii, producand diminuarea circulatiei placentare si tahicardie reactiva a fatului.

Adrenalina:

# traverseaza rapid placenta;
# este teratogenica la anumite specii de animale, dar teratogenitatea umana nu a fost dovedita;
# poate fi folosita drept corectiv numai in dilutii de 1:200.000, adrenalina – 1:100.000 administrata intravascular isi exercita efectele sistemice, producand constrictia vaselor utero-placentare, cu scaderea fluxului uteroplacentar si suferinta fetala. Din aceasta cauza, este de evitat.
# lehuza: nu avem date clinice suficiente.

Noradrenalina:

# simpatomimetic cu actiune directa;
# are greutate moleculara mica, traversand usor placenta;
# vasele uterine sunt in mod normal dilatate la maximum si au numai receptori a-adrenergici. Administrarea noradrenalinei produce constrictia acestor vase, cu reducerea fluxului uterin si hipoxie fetala (bradicardie);
# lehuza: nu avem date clinice suficiente.

III. Analgezicele:

sunt folosite pentru combaterea durerilor ce insotesc afectiunile dento-parodontale acute si calmarea acuzelor postoperatorii
• Clasa B: paracetamol, pentazocina;
• Clasa D: acid acetilsalicilic, ibuprofen, diclofenac, metamizol.
Paracetamolul:
# se utilizeaza de rutina pe toata perioada sarcinii, fiind analgeticul si antipireticul de electie;
# traverseaza placenta. La doze terapeutice, este sigur in administrarea de scurta durata. Totusi, administrarea de lunga durata si in doze mari este contraindicata, intrucat poate cauza anemia (probabil hemolitica) mamei si afectiuni hepato-renale ale fatului;
# spre deosebire de aspirina, acetaminofenul nu afecteaza functia plachetelor si nu mareste riscul hemoragic;
# lehuza: acetaminofenul este excretat in laptele matern in concentratii reduse. Exceptand un singur caz de rush maculopapular, descris in 1985, nu au mai fost descrise efecte adverse ale ingestiei de paracetamol via laptele matern. Academia Americana de Pediatrie considera paracetamolul compatibil cu alaptatul la san.

Aspirina:

# consumul de aspirina in timpul sarcinii poate produce numeroase efecte adverse materne:
– anemie;
– hemoragii antepartum sau postpartum;
– sarcina prelungita;
– travaliu prelungit.

Prelungirea travaliului si postmaturitatea sunt cauzate de inhibitia sintezei de prostaglandine, induse de aspirina, ceea ce determina un efect tocolitic, motiv pentru care nu se va administra gravidei in ultimul trimestru de sarcina.
# efecte adverse pentru fat: hemoragii si inchiderea canalului arterial;
# utilizarea cronica sau in doze intermitent crescute in timpul sarcinii ar trebui evitate. Poate afecta mecanismele de hemostaza ale mamei sau ale fatului, cu hemoragii consecutive. Dozele mari de aspirina pot fi asociate cu:
– cresterea mortalitatii perinatale;
– intarziere de crestere intrauterina;
– efecte teratogenice.
# daca se impune administrarea unui analgetic sau antipiretic, se prefera paracetamolul.
# lehuza: in literatura este mentionata aparitia sindromului Reye la copiii a caror mama a utilizat abuziv aspirina in timpul lactatiei. Acesta are un debut brusc si se manifesta prin encefalopatie acuta infantila, edem cerebral si steatoza hepatica, avand o evolutie letala in 80% dintre cazuri.

Efectele adverse ale functiei plachetare nu au fost descrise, dar exista un risc potential. Academia Americana de Pediatrie recomanda utilizarea aspirinei cu multa prudenta in cursul lactatiei.

Pentazocina:

# traverseaza rapid placenta;
# nu determina malformatii structurale umane, dar administrarea abuziva in cursul sarcinii este asociata cu retard de crestere intrauterina;
# desi incadrata in clasa B, daca este administrat pe o perioada indelungata, determina dependenta la fat;
# lehuza: nu exista studii care descriu utilizarea pentazocinei in lactatie. Totusi, masa moleculara relativ scazuta a substantei face ca aceasta sa fie probabil excretata in laptele matern. Efectele acesteia asupra nou-nascutului nu sunt cunoscute, dar, totusi, dozele mici, administrate pe perioade scurte, sunt asociate unui risc minim.
Alte antiinflamatorii nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen, indometacin) produc aceleasi efecte nefavorabile ca si aspirina, motiv pentru care utilizarea lor in sarcina si lactatie este posibila, dar limitata.

IV. Antibioticele

A. Penicilinele

se incadreaza in clasa B si pot fi utilizate in sarcina, nefiind descrise pana in prezent efecte embriosau fetotoxice.
Penicilina G (benzilpenicilina):
• este utilizata de rutina pentru infectiile materne in cursul sarcinii;
• spectrul de activitate este ingust, dar cuprinde germeni frecvent intalniti in infectii curente: coci gram-pozitivi si gram-negativi, bacili gram-pozitivi, spirochete, leptospire;
• traverseaza rapid placenta. O serie de studii au documentat pasajul sau rapid in circulatia fetala si lichidul amniotic;
• contraindica utilizarea lor in fenomenele alergice ale mamei la peniciline. O reactie anafilactica a gravidei poate conduce la moartea fatului in utero;
• lehuza: penicilina G este excretata in laptele matern in concentratii reduse. Desi nu au fost raportate reactii adverse, exista trei probleme potentiale ce pot afecta fatul:
– modificarea florei intestinale;
– efecte directe asupra fatului: raspuns alergic.
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare im, iv; v doza: 3.200.000-8.000.000 UI;
– doza maxima: 24.000.000 UI.
Penicilina V (fenoximetilpenicilina):
# este un derivat stabil in mediul acid, fiind activa in administrarea orala;
# spectrul antimicrobian este identic cu al penicilinei G;
# utilizata in infectii usoare si medii, cu germeni sensibili;
# reactiile de sensibilizare sunt mai rare decat la penicilinele injectabile;
# lehuza: nu sunt date comunicate in literatura;
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala;
– doza: 1.600.000-3.200.000 UI;
– doza maxima: 4.800.000 UI.

Oxacilina:

# este o penicilina de semisinteza, cu spectru asemanator penicilinei G, dar mai putin activa pe germenii sensibili;
# are avantajul ca este rezistenta la penicilinaza, fiind indicata in infectii cu stafilococi penicilinazosecretori;
# principalele reactii adverse sunt cele de natura alergica; n traverseaza placenta in concentratii reduse;
# lehuza: este excretata in laptele matern in concentratii mici. Poate avea aceleasi efecte asupra fatului ca si penicilina G;
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala, im, iv;
– doza: 2-4 g/zi;
– doza maxima: 12 g/zi.

Ampicilina:

# penicilina cu spectru larg, fiind eficace atat pe germenii sensibili la penicilina G, cat si asupra unor germeni gram negativi (Haemophilus influenzae, Salmonelle, Shigelle, E. Coli, Proteus mirabilis). Asupra germenilor sensibili la penicilina G are activitate mai redusa decat aceasta. Nu influenteaza stafilococii penicilinazo-secretori si nici majoritatea tulpinilor de Klebsiella, Enterobacter sau Pseudomonas;
# toxicitatea este redusa, reactiile alergice sunt mai frecvente, dar mai usoare decat cele produse de penicilina G;
# traverseaza usor placenta, trecand rapid in circulatia fetala si lichidul amniotic;
# este utilizata frecvent in ultima jumatate a sarcinii, intrucat atat mama, cat si fatul pot fi expusi unui risc infectios, datorita rupturii premature a membranelor sau altor cauze;
# lehuza: ampicilina este excretata in concentratii reduse in laptele matern. Desi efectele adverse sunt relativ rare, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor.
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala, im, iv;
– doza: 2-4 g/zi;
– doza maxima: 12 g/zi.

Amoxicilina:

# are proprietati asemanatoare ampicilinei, dar realizeaza concentratii serice mai mari, gratie unei absorbtii digestive superioare;
# lehuza: este excretata in laptele matern in concentratii reduse. Desi efectele adverse sunt relativ rare, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor. Academia Americana de Pediatrie considera amoxicilina compatibila cu alaptatul la san;
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala, im, iv;
– doza: 0,8-1,5 g/zi;
– doza maxima: 3 g/zi.
# amoxicilina – acid clavulanic (Augmentin, Amoksiclav):
– avantaje: largirea spectrului de activitate (include stafilococul penicilinazo-secretor si alti germeni secretori de beta-lactamaze) si administrarea orala;
# poate fi folosit in sarcina, nefiind mentionate pana in prezent efecte teratogene;
# in perioada de lactatie are insa efecte toxice asupra nou-nascutului, putand produce convulsii.

B. Cefalosporinele

se incadreaza in clasa B, putand fi utilizate in sarcina. Sunt antibiotice bactericide, ca si penicilinele, actionand prin inhibarea peretelui bacterian.
1. Cefalosporine de generatia I
Spectrul antibacterian cuprinde majoritatea cocilor grampozitivi (inclusiv stafilococul auriu penicilinazo-pozitiv), coci gram-negativi si unii bacili gram-pozitivi (Cl. Perfringens, C. diphteriae).

Cefalexin:

# Utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala;
– doza: 2-4 g/zi;
– doza maxima: 4 g/zi.
# Preparate: oracef, ospexin, SEF.

Cefazolin:

# cefalosporina semisintetica, de administrare parenterala;
# traverseaza placenta, fiind identificata in circulatia fetala si lichidul amniotic. In sarcina incipienta, distributia sa este limitata la fluidele organismului, iar aceste concentratii sunt considerabil mai mici decat cele identificate in trimestrele II si III;
# lehuza: este excretata in laptele matern in concentratii reduse. Desi efectele adverse sunt relativ rare, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor.
Academia Americana de Pediatrie considera cefazolina compatibila cu alaptatul la san(9).
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare parenterala;
– doza: 1-6 g/zi;
– doza maxima: 6 g/zi.
# preparate: kefzol, cefazolin.

2. Cefalosporine de generatia II: au spectru ceva mai larg, cuprinzand in plus unele tulpini de Proteus indol pozitiv, Providencia si Bacteroides fragilis.

Cefaclor:

# cefalosporina semisintetica, de administrare orala;
# este considerata “safe” in cursul sarcinii;
# lehuza: este excretata in laptele matern in concentratii reduse. Desi aceste niveluri sunt reduse, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor.
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare orala;
– doza: 2 g/zi;
– doza maxima: 2 g/zi;
# preparate: ceclor, medoclor, sinclor, cefaclor.

Cefamandol:

# cefalosporina semisintetica, de administrare parenterala;
# este considerata sigura in cursul sarcinii;
# lehuza: este excretata in laptele matern in concentratii reduse. Desi aceste niveluri sunt reduse, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor.
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare parenterala;
– doza: 2-12 g/zi;
– doza maxima: 12 g/zi.
3. Cefalosporine de generatia III: sunt mai active fata de bacilii gram-negativi, inclusiv Ps. Aeruginosa si Serratia marcescens.

Cefotaxim:

# cefalosporina semisintetica, de administrare parenterala;
# in general, este considerata sigura administrarea sa in cursul sarcinii;
# in timpul celui de-al doilea trimestru de sarcina, cefotaximul traverseaza rapid placenta(2). Timpul de injumatatire in serul fetal si in lichidul amniotic a fost de 2,3 si respectiv 2,8 ore;
# lehuza: se excreta in concentratii reduse in laptele matern. Desi aceste niveluri sunt reduse, totusi poate determina modificarea florei intestinale, reactii alergice ale fatului si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor. Academia Americana de Pediatrie considera cefotaximul compatibil cu alaptatul la san(5).
# utilizare in sarcina si lactatie:
– administrare parenterala;
– doza: 2-4 g/zi;
– doza maxima: 12 g/zi.
# preparate: cefotax, claforan, naspor, spirosine.

C. Macrolidele

apartinand clasei B, reprezinta o buna alternativa pentru pacientele ce prezinta alergie la grupul beta-lactaminelor. Macrolidul de larga utilizare si de prima alegere in sarcina este eritromicina, dar mai pot fi administrate azitromicina si roxitromicina. Spre deosebire de celelalte macrolide, claritromicina apartine clasei C de risc fetal.

Eritromicina:

# are actiune bacteriostatica, prin inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor celulei bacteriene;
# este activa in special pe germenii gram-pozitivi: stafilococi, inclusiv cei rezistenti la penicilina G, streptococi, pneumococi, Corynebacterium diphteriae, H. Pertussis, Mycoplasme;
# traverseaza placenta;
# lehuza: eritromicina este excretata in laptele matern. Nu au fost raportate efecte adverse asupra fatului expus la eritromicina din laptele matern. Totusi, pot aparea: modificarea florei intestinale, reactii alergice si poate interfera cu interpretarea rezultatelor culturilor. Academia Americana de Pediatrie considera eritromicina compatibila cu alaptatul la san(16).
# utilizare in sarcina si lactatie:
– oral: 1-2 g/zi;
– parenteral: 1-4 g/zi.

D. Lincomicina si clindamicina:

# apartin clasei B de risc fetal;
# spectrul lor antibacterian este ingust si asemanator cu cel al eritromicinei; inhiba majoritatea bacteriilor gram-pozitive si bacteriile anaerobe;
# sunt folosite doar in cazul esecului tratamentului cu peniciline, cefalosporine sau macrolide;
# lehuza: este excretata in laptele matern;
# lincomicina nu are efecte embriotoxice, dar 2-10% dintre paciente pot dezvolta o colita pseudomembranoasa, cu repercusiuni importante asupra starii generale a gravidelor.

E. Tetraciclinele

folosirea tetraciclinelor in sarcina si lactatie (clasa D de risc fetal) este de evitat din cauza faptului ca induc tulburari importante ale cresterii osoase, displazii dentare (ale fatului), precum si toxicitate hepatica materna.

F. Aminoglicozidele

(gentamicina, kanamicina, amikacina) apartin clasei C si au efect nefro-ototoxic.

G. Metronidazolul:

# apartine clasei B de risc fetal;
# spectrul de activitate: protozoare, trichomonas vaginalis, giardia intestinalis, bacterii anaerobe: coci anaerobi, fusobacterii, bacteroides, clostridii;
# utilizarea in timpul sarcinii este controversata. ACOG (The American College of Obstetricians and Gynecologists) si American Society of Health-System Pharmacists considera metronidazolul contraindicat in primul trimestru de sarcina. In trimestrele II si III, utilizarea sa este acceptabila, fie ca doza unica orala de 2 g, fie fractionat 750-1.000 mg/zi, timp de 7 zile.
# lehuza: este excretat in laptele matern. Din cauza efectelor potentiale mutagene si consecintelor necunoscute inca in cazul expunerii fatului la metronidazolul din laptele matern, Academia Americana de Pediatrie recomanda utilizarea sa cu maxima prudenta in cursul lactatiei.

V. Antivirale

Aciclovirul:

# poate fi utilizat ca agent antiviral in sarcina, pentru tratamentul infectiei cu virus herpetic;
# traverseaza usor placenta;
# lehuza: aciclovirul se concentreaza in laptele uman in doze mai mari decat cele identificate in serul mamei. Deoarece aciclovirul este utilizat pentru a trata infectia herpetica neonatala si datorita lipsei efectelor adverse asupra fatului, lehuzele tratate cu aciclovir pot alapta in siguranta. Academia Americana de Pediatrie considera aciclovirul ca fiind compatibil cu alaptatul la san.

VI. Antimicoticele

care pot fi utilizate in sarcina sunt:
– Clasa C: fluconazol, ketoconazol;
– Clasa B: nistatin, clotrimazol;

VII. Barbituricele si benzodiazepinele

barbituricele, apartinand clasei D de risc fetal, folosite pe tot parcursul sarcinii, dar in special in primul trimestru determina, ca si benzodiazepinele, cresterea incidentei malformatiilor fetale, dintre care cele mai frecvente sunt despicaturile labio-maxilo-palatine
Inhalosedarea in primul trimestru de sarcina se asociaza cu o rata crescuta a avorturilor. In timpul lactatiei, utilizarea barbituricelor si a benzodiazepinelor poate provoca la nounascut letargie, dependenta si disfagie.

Medicul stomatolog trebuie sa reasigure gravida/lauza ca tratamentul propus si reteta prescrisa tin cont de sarcina, respectiv de sugar, ca nu au efecte adverse importante asupra acestora. Ori de cate ori este posibil, va fi ceruta si parerea obstetricianului.

Cautari similare:

  • timpul de injumatatire al aspirinei

Leave your comment